» INVATATORII DE B. JORDAN (1937, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI)

INVATATORII DE B. JORDAN (1937, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI)

EDITURA CUGETAREA, 1939

256 PAGINI

Dimensiuni : 15 x 21 cm

DESCRIERE:

INVATATORII DE B. JORDAN

CU AUTOGRAFUL AUTORULUI

Debutează cu câteva schiţe publicate în „Bilete de papagal" (1928). Va continua să colaboreze cu proză şi articole la numeroase periodice, între care „Ultima oră", „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români", „Izbânda" (Chişinău), „Cuvântul", „Frize" (Braşov), „Pământul", „Politica vremii", „Şcoala română", „Căminul cultural", „Graiul copiilor", „Gazeta literară" etc. A condus „Express-Ismail" (1929) şi a fost redactor la câteva ziare şi reviste: „Orientări" (Moineşti, 1932-1934), „Curierul Basarabiei de Sud" (Ismail, 1934-1935), „Viaţa Basarabiei" (Chişinău, 1936-1942), „Şcoala ţăranului" etc. Prima carte, romanul formaliştii,îi apare în 1933. În 1935 a devenit membru al Societăţii Scriitorilor Români.

În afara volumelor de proză, va publica, singur sau împreună cu alţii, lucrări legate de profesiunea sa: Geografia judeţului Ismail (1923, în colaborare cu P. Melinte), Manual pentru capacitate (1928, coautor), Antologia învăţătorilor în literatură (1939), Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (1939, în colaborare cu Lucian Predescu), Cartea şezătorilor şcolare (1939, în colaborare cu V. Gheţea), Cartea cercurilor culturale (1939, coautor), Probleme şi jocuri distractive (1958, semnat I. Botnă), precum şi diferite manuale destinate elevilor de şcoală primară.

Romanele lui Jordannu ambiţionează depăşirea pragului presupus de o lectură agreabilă, după cum nu pot renunţa la o punere în pagină demonstrativă, tezistă. În majoritatea lor, scrierile se sprijină pe întâmplări preponderent sentimentale, cu ecouri uşor idealizate, proprii amintirilor autorului. Se includ în această categorie naraţiunile inspirate de mediul şcolar - formaliştii, Învăţătorii (1935), Revizori şi inspectori (1936, în colaborare cu V. Munteanu), Seria Marga Munteanu (1939), şi de cel rural sau provincial - Vitrina cu păpuşi de porţelan (1934), Pământul ispitelor - Delta (1935), Trenul albastru (1937), Satele (1938). O a treia posibilă grupare tematică este oferită de evocarea romanţată a unor biografii reale sau imaginare - Greta Garbo (1939), Decebal (1941), Zile şi nopţi în furtună (I-III, 1959-1961).

Romanul de debut, Normaliştii,se înfăţişează ca un jurnal al vieţii de internat, punctând desfăşurarea unui an şcolar, ultimul petrecut de autor ca elev; o scriere-confesiune, marcată de stările şi de trăirile unei sensibilităţi de adolescent. Tonul şi ritmul sunt lejere, potrivite unei evocări resemnate. Sunt reconstituite secvenţe dintr-o lume concentraţionară şi sufocantă, naraţiunea translând spre analiză acuzatoare şi spre un verdict necruţător. Micile şi marile preocupări domestice, dar şi o mereu reînviată vibraţie de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund şi oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viaţă. Jordandesfăşoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii mereu întretăiate şi expunând lectorului ipostaze ale dezrădăcinării acceptate în speranţa unei ieşiri din cenuşiul monocord al anonimatului

Învăţătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a 10 ani din viaţa foştilor normalişti. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde şi relativa lipsă de perspectivă în reconsiderarea lumii contemplate. În spaţiul spre care au plecat ca „luminători ai satelor", normaliştii devin apostoli, victime ale confruntărilor dure cu viaţa rurală. Autorul consemnărilor apare ca un idealist dispus să lupte cu împrejurările ostile, susţinut de dorinţa cunoaşterii, transformată în adevărată pasiune. Valorii beletristice a scrierii, modestă, i se substituie, din nou, valoarea documentară, prin inventarierea şi reflectarea participativă a riscurilor asumate de această categorie a intelectualilor autoexilaţi în anonimatul universului sătesc. În Revizori şi inspectori,capacitatea de observaţie rămâne omniprezentă, situaţiile şi comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcţionează o neinspirată tendinţă de coborâre a esenţialului în cotidian, de unde şi o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viaţă investigate. Romanul Vitrina cu păpuşi de porţelan este o compunere epică graţioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte şi ireversibile.

Pământul ispitelor - Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realităţi la care participă numeroşi trăitori din zona atât de particulară şi de ciudată a ostroavelor Deltei. Între Cuzma Pavlov, atotputernicul lipsit de scrupule al locului, şi învăţătorul Ciudin, idealist irecuperabil şi victimă inocentă a unui joc social regizat, se plasează o întreagă caracterologie umană stând sub semnul insignifianţei, al ambiţiilor mărunte, al spaimelor şi bucuriilor comune, al veşnicului miraj pe care îl reprezintă, pentru ţăran, pământul. Integrat aceleiaşi „epopei" rurale, romanul Satele pleacă de la date puse la dispoziţie de peisajul propriu-zis şi de peisajul uman al aşezării natale a lui Jordan, Jorăşti. Incursiunile în miezul unor întâmplări şi mai ales în psihologia oamenilor locului asigură scrierii, în egală măsură, pitoresc şi veridicitate. Pretextul-pilon îl constituie episodul împroprietăririi de după primul război mondial, cu surprinderea seismului ce loveşte în marea proprietate şi a unor semiutopice modalităţi de accedere colectivă la bunăstare, gen cooperativa iniţiată de un intelectual devotat comunităţii. O complicată ţesătură de conflicte sentimentale sau familiale încarcă, uneori obositor, demonstraţia cărţii, după cum exprimarea elegant-metaforică, excesivă, inadecvată, produce un efect contrar celui scontat.

În Trenul albastru,perspectiva vieţii este înscrisă într-un registru grav, tragic uneori. Se simte freamătul unor trăiri îndrăzneţe, câţiva tineri propunându-şi, mirobolant, atingerea absolutului, dar fiind condamnaţi în cele din urmă la o existenţă limitată de invizibile bariere sociale. Cu atât mai mult vor funcţiona astfel de convenţii în spaţiul vătuit al mediului provincial. Accentul nu mai cade pe amorţeala locului unde nu se întâmplă niciodată nimic, ci pe căutările febrile ale unor inşi dornici să dea sens vieţii într-un loc abandonat de memoria acţiunii; este o formă mascată a dorinţei de evadare. Zile şi nopţi în furtună,o trilogie cu subiect istoric formată din părţile intitulate Vuiet în adâncuri, S-aprind scântei în beznă, Răscoala cea mare,evocă, într-o manieră demonstrativă, procesul de renaştere naţională a principatelor dunărene. Figura centrală a tripticului este Tudor Vladimirescu. Când şi când pulsul vieţii răzbate, autorul surprinde, uneori, simple întâmplări, iar compoziţia rezistă, în ansamblu, prin atmosfera tensionată sub semnul căreia se desfăşoară acţiunea. Romanul în cătunul îndepărtat,pregătit pentru publicare în 1959, a rămas în manuscris. Jordana făcut câteva încercări dramatice: Biletul de loterie,piesă de teatru pentru şcolari şi săteni (1939), şi Furtună în sat (1947).

CARTEA ESTE IN STARE FOARTE BUNA, BINE INTRETINUTA, PUTIN FOLOSITA.

PRET: 100 RON