» FEMEIA IN VERDE (DECENIUL SPERANTEI) de ELIZA ROHA

ROHA, Eliza – (numele adevărat Elena Roşu)                                                               prozatoare, poetă, dramaturgă, eseistă, publicistă.

                 Chiar dacă a compus prima poezie la vârsta de şape ani şi jumătate, ea se impune în primul rând în proză, după eenimentele din 21 dec. 1989, fiind considerată o Agatha Christie a literaturii române. Ea s-a afirmat ca romancieră în anul 2000, după ce mai întâi a scris mai multe piese de teatru, unele dintre ele jucându-se , fie la Teatrul Dramatic „George Bacovia” din Bacău, fie la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, fie la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila sau Teatrul din Sfântul Gheorghe, secţia română. S-a născut la 8 iulie 1946 în Bucureşti. Absolventă a Liceului „Gh.Lazăr” din Bucureşti şi a unei şcoli postliceale (devine funcţionară). În anul 2001 se pensionează. Este membră a U.S.R din anul 2008. Talentul literar se manifestă încă din copilărie prin poezie, eseuri, nuvele , povestiri pentru copii, articole (unele publicate sub alte pseudonime), teatru, romane. În proză, mai ales are un succes neaşteptat, dar perfect motivat, prin romanele de acţiune „Întâlnire la castel”, „Insomniile unui prinţ valah”, „Patru zile în paradis”, „Capcane”, „Locul de lângă icoană”, „Asasinat la Cracovia”-  şi mai ales prin romanele din ciclul „Fata din pomul cu mere” care este „o a treia mare frescă din literatura noastră după cea realizată de Cezar Petrescu, care a scris o suită de romane şi după Cronica de familie  a lui Petru Dumitriu. Eliza Roha este un scriitor complet, fiind unul dintre cei mai importanţi scriitori ce au apărut după revoluţie, cu o putere narativă pe care nu am văzut-o la alţi scriitori” (Aureliu Goci).

(Din „Enciclopedia marilor personalităţi din istoria,

ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului

şi de pretutindeni, vol.XI (scriitori şi filozofi),

                                                                Editura Geneze & Fundaţia Realitatea românească,

                                             pag.249-253)

                                                                  * * * * * 

                 Eliza Roha este revelaţia, zic eu, a literaturii din ultimii ani, un fenomen pe care trebuie să-l acceptăm ca atare. Pentru că, este un mare curaj, dublat însă de mult talent şi multă muncă, să te apuci să scrii romane la 50 ani şi nu unu, două, trei, ci nouă romane în patru ani, printre care şi un întreg ciclu romanesc - de peste o mie trei sute de pagini - un fel de cronică a Bucureştilor, de tipul aceluia al lui Cezar Petrescu, o cronică a Bucureştilor marginali din anii ’50 până spre anii 2000, amintind şi de romanul lui Ion Marin Sadoveanu şi de cele ale lui Cezar Petrescu, cu o evoluţie narativă foarte liniştită în care îmbrăţişează o mulţime de evenimente, având sute de personaje, un adevărat roman fluviu. Toate cele patru romane din ciclul „Fata din pomul cu mere” ţin de aceeaşi structură narativă, prezentând adevăratul târg al Bucureştilor de la al doilea război mondial încoace, Bucureştiul adevărat existând dinainte de 1800, cu mahalagiii lui foartre bine aşezaţi, cu acea lume care este întâlnită şi la Eugen Barbu şi G.M.Zamfirescu, însă parcă puţin deosebiţi pentru o lume a micilor meşteşugari, o lume a oamenilor foarte puţin sau deloc implicaţi în politică. Acesta este un avantaj al autoarei de a se disocia de politică, deşi suntem proiectaţi în acea perioadă turbulentă de după jumătatea secolului XX.

                                         Aureliu Goci - cuvânt la Targul "Gaudeamus", 27 nov. 2009

 OPERA

Teatru

-“Moartea şarpelui”, Teatrul dramatic “Bacovia” din Bacău, stagiunea 1982/1983;

-“Acţiunea se petrece în zilele noastre”, Teatrul din Sfântul Gheorghe, Secţia română, stagiunea 1986/1987, sub titlul «Undeva în Europa», piesă publicată în revista “Teatrul” nr. 5/mai 1987;

-“Întoarcerea Mariei”, Teatrul “Victor Ion Popa” din Bârlad, stagiunea 1989/1990, piesă publicată în revista “Teatrul” nr.5/mai 1985;

-“Caragiale ... fantasticul”, dramatizare după proza lui I.L. Caragiale realizată împreună cu Constantin Codrescu, Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, stagiunea 2001/2002.

Poezie:

 -“Profeţie” – poeme, Editura Betta, 2008;

Proză:

Romane:

policier

- “Întâlnire la castel”, roman, Editura Romira Betta, 2000;

- “Insomniile unui prinţ valah”, roman, Editura Vox, 2005;

- “Patru zile în paradis”, roman, Editura Vox, 2006;

- “Capcane” , roman, Editura Vox, 2007.    

- “Locul de lângă icoană”, roman, Editura Betta 2008;

- “ Asasinat la Cracovia”, roman, Editura Betta 2009 ;

Ciclul “Fata din pomul cu mere”:

- “Deceniul obsedat”, roman, Editura Betta, 2007 ;

- “Femeia în verde” (Deceniul speranţei)”, roman,  Editura Betta, 2008 ;

- “ Zodia proscrişilor”, roman, Editura Betta, 2009 ;

- "Destine în derivă" (Tranziţia), roman, Editura Betta, 2009

Eseuri şi povestiri :

-“ Gestionarea timpului” ,   Revista Cronica Fundaţiilor,  nr.33/2007 ;

-“Iubirile zăpezii”, Revista Cronica Fundaţiilor, nr.34/2008 ;

-“ Cadoul mamei”, Revista Cronica Fundaţiilor, nr.35/2009 şi altele ;

           Scriitoare în plină afirmare, de un talent remarcabil, Eliza Roha se impune cititorilor ca o creatoare a unei fresce sociale intens cromate. Uşurinţa cu care Eliza Roha „despică firu-n patru” pătrunde în universul fiecărui personaj cu aparentă neutralitate, dar cu implicare afectivă în destine condamnate, face lectura fascinantă, agreabilă.

                                                                   Prof.univ.dr. Crina Bocşan Decusară

          Oamenii simpli, cu o frumuseţe sufletească discretă, sunt personajele predilecte ale autoarei. Stilul este direct, alert, simpatic-naiv. Eliza Roha este un Cezar Petrescu feminin care practică în egală măsură literatura şi literaturizarea. Frazele explicite, patetismul dizolvat în voioşie, faptul că mereu „se întâmplă ceva”, fie şi nespectaculos – toate acestea plac publicului larg.

                                                                                                 Alex Ştefănescu

           Pendulând între policier şi abordarea romanţioasă a trecutului, Eliza Roha evită cu dibăcie facilul, romanele sale sunt pline de poveşti de viaţă pe cât de verosimile, pe atât de savuroase. Veselia se amestecă cu tristeţea, misterul cu directeţea existenţei cotidiene, minciuna cu adevărul, ternul cu pitorescul.

          Tot ce se întâlneşte în viaţa obişnuită se întâlneşte şi în proza Elizei Roha, scriitoarea ştie însă să transfigureze, nefiindu-i străin nimic din ceea ce-i este specific creatorului de ficţiune. Vocaţia de scriitor îi este legitimată nu de numărul cărţilor publicate, ci de stilul în care sunt scrise acestea, ca şi de gravitatea poveştilor de viaţă asupra cărora se apleacă.

                                                                                                Ştefan Mitroi

   Ca autoare care şi-a făcut mâna scriind romane "policier", d-na Eliza Roha trece spre romanul caleidoscopic cu perspective sociale, deschis spre întregul spectru problematic al narativei, înrădăcinat în prezentul relativ, care se raportează fie la revoluţia din 1989, fie la anul apocaliptic 2000. În acest sens, realitatea devine un univers foarte complex şi multisemnificant, iar genul detectivistic acordă adâncime şi expansiune plurisemantică.      

    Ceea ce speram după citirea primelor romane poliţiste, că în curând autoarea va trece spre romanul social, de medii şi caractere clasice, cu maximă deschidere spre realitatea imediată, s-a întâmplat prin publicarea a două romane din ciclul Fata din pomul cu mere.

                                                                                                   Aureliu Goci

      Deşi scrie literatură de decenii – poezie, teatru, roman – dintre care ultimele titluri, „Deceniul obsedat” şi „Femeia în verde”, se înseriază într-o amplă frescă bucureşteană a ultimilor 60 de ani în onoranta descendenţă a unor Cezar Petrescu, Ion Marin Sodoveanu ori chiar Eugen Barbu cu a sa „Groapa” – autoarea etalează deopotrivă şi o certă înzestrare spre genul „policier” amintind de Rodica Ojog-Braşoveanu. 

                                                                                                   Doina Mandaj

          Doamna Eliza Roha, atât în Locul de lângă Icoană, dar şi în celelalte romane –Întâlnire la castel, Insomniile unui prinţ valah, Patru zile în Paradis, Capcane -  şi-a creat propriul univers detectivistic (mediu, personaje specifice, crime mai speciale) care o aşează la un loc de frunte în genul "policier", lângă Rodica Ojog Braşoveanu. Mai mult decât aceasta şi decât toţi autorii specializaţi, domnia sa dovedeşte o mare deschidere spre social, spre reconstrucţia de medii sociale sau profesionale foarte minuţios caracterizate în specific.

                              Din "Prozatori la frontiera mileniului" de Aureliu Goci, p.38